A trecut o săptămână și nu avem rezultatele finale la alegerile locale și europarlamentare. Să fie acesta un rezultat în sine?

E posibil să fi ajuns aici pentru că membri secțiilor de votare au fost nevoiți să stea 20-30 sau chiar 48 de ore în secție. Iar aici e posibil să fi ajuns pentru că dotarea secțiilor de vot nu descria un mediu de lucru plăcut. Sau poate pentru că procedura de vot e neactualizată și greoaie.

E posibil să fi ajuns aici și pentru că alegerile au fost comasate. Că e mai ieftin, dom’le! Dar chiar „am plătit” mai puțin pentru asta? Resurse, timp, efort, integritatea rezultatelor. Oare câte am pierdut pentru comasare?

Iar aici e posibil să fi ajuns pentru ce am votat acum 4 ani și pentru cine ne reprezintă astăzi. Sau, spus altfel, am ajuns aici pentru ce nu am votat acum 4 ani.

Îmi voi permite o paranteză, fiind primul material pe care îl scriu pentru Gamela. Aici e un spațiu de reflexie și analiză, mai mult orientat spre cum am putea acționa pentru „mai binele comun”. Totodată este și un spațiu de comentarii constructive. Asta dacă doriți să vă alăturați comunității noastre pe social media sau pe site. Fără argumente reale nu există concluzii promițătoare.

Să revenim. Am fi putut fi mai bine, însemnând mai mulțumiți de ce avem în jur, dacă mai mulți dintre noi ar fi ieșit la vot. Sau, cu siguranță, dacă votăm mai informați. În ziua de azi e mai simplu să cauți și să vezi, e accesibil. Mai dificil este să chestionezi și să verifici. Astfel, iluzia că înțelegem se instalează foarte ușor. Iar de acolo le este ușor să mențină o aparență a binelui. A furat, dar a și făcut, nu?

Ca să nu fi ajuns aici probabil că ar fi fost de ajutor o informare corectă, imparțială și onestă. Acesta fiind un aspect important în ce reprezintă educația, cea care ar trebui să stârnească curiozitate și să ofere mijloacele de a descoperi. Era cazul atunci de niște educație pentru vot?

Poate să pară o întrebare retorică – era clar nevoie de educație, cum să nu fie? Educația pentru vot ne-ar fi arătat importanța prezenței la vot și cum prezența scade șansele că numerele să poată fi măsluite. Ne-ar fi ajutat să vedem binele, nu răul mai mic. Educația civică ne-ar fi demonstrat că printr-un gest mic de al nostru avem un impact mai larg decât credem în jur. Educația socială ne-ar fi îndemnat să mergem la vot, să votăm pentru generația care vine, să construim și pentru noi, dar și pentru viitor.

Doar că toate astea necesită timp, o generație, poate două-trei generații. E nevoie de câteva dovezi, ca fără dovezi nu crede nimeni, nu? Tocmai de aceea avem borduri noi și gazon frumos doar în ultimul an din mandat. Uite așa întrebarea mea nu mai e retorică, pentru că dacă toate astea nu se pot întâmpla chiar acum, căci e nevoie de multă răbdare, ce putem face ca să declanșăm schimbarea pe care ne-o dorim în viitor?

Un pas mai aproape de binele nostru ar putea fi un vot pentru educație. Mai ales dacă educație pentru vot e mai dificil. Cu gândul acesta în minte am încercat și eu să votez – acesta e primarul care va investi în școli în următorii patru ani? Aceștia sunt consilierii județeni care și-au propus să nu mai avem școli fără transport sau apă sau căldură? Acesta este europarlamentarul care vorbește civilizat și aduce în discuție aspecte pentru pozitive pentru mine și pentru generațiile viitoare?

După ce că nu avem rezultate, nici la alegeri, uneori nici în mandat, ar fi bine să ne punem întrebarea: am votat pentru educație de data asta? Chiar am votat pentru ceva mai bun? Cum ar fi fost să votăm candoarea, justiția, echitatea, atitudinea umană și orientarea spre viitor?

Dacă ai reușit să votezi toate acestea, atunci suntem pe drumul bun.

Dacă crezi că nu e chiar așa, atunci ar trebui să ne gândim la ce urmează, căci anul acesta măcar un lucru e sigur, mai urmează alegeri.